nonstandard

architectura, design, urbanism

Casa Koechlin – Basel -Herzog & de Meuron

cu 2 comentarii

Concomitent cu revitalizarea unor zone reziduale, ca factor definitoriu pentru viitorul oraselor lumii post-industriale, se gaseste fenomenul re-evaluari suburbiilor. Europa, si in mod special Marea Britanie, a fost promotoarea acestui fenomen (inca de la sfarsitul secolului 19 si prima jumatatea a secolului 20), in dezvoltarea modelului monocultural, cu zone rezidentiale periferice, ce sunt intelese asemeni unui loc a vietii de familie. Schimbarile in ceea ce priveste stilul de viata si structura familiei, ce au un impact vehement asupra oraselor, au subminat fundamental, din multe puncte de vedere, identitatea suburbiilor. Ele sunt oprite fara ezitare sa functioneze predominant ca si comunitati dormitor, comunitati abandonate de muncitori in timpul orelor de serviciu mamelor si sotiilor, comunitati in care este evidenta inradacinarea individului in dependenta fata de masina privata. Comunitatile suburbane si interesele lor devin din ce in ce mai variate si mai numeroase, si sunt bazate pe intrebarea fundamentala ce face referire la acceptarea sau nu a relatiilor dintre spaiul public si spatiul privat, si canalele de interactiune dintre activitatile publice si cele domestice.
Casa Koechlin, satisface din multe puncte de vedere, criteriile traditionale ale stilului de viata suburban, creand o imagine de resedinta permanenta, destinata unei familii traditionale, alcatuita din : mama, tata, si 4 copii. Este amplasata intr-o zona dezvoltata in anii 1920-1930, din Basel, zona ce detaseaza casele si gradinile unele fata de altelein diferite moduri, si ce urmareste un model prestabilit.

Schimbarea majora adusa designului eludeaza intreaga intelegere a anvelopei exterioare a casei, ce se doreste a fi o interfata intre viata privata si cea publica, si care face ca obiectul casei sa se distinga, asemeni unui obiect ce straluceste prin absenta, si a carui tratare arhitecturala joaca un rol important in cadrul urban.

Arhitectii au observat ca, in contrast cu multele lor proiecte, ei erau inca nesiguri, chiar dupa luni de munca, de aspectu final al casei. Imaginea cladirii era nesigura, uneori creand o imagine de obiect standardizat.Casa Koechlin a fost proiectata, gandita dinspre interior spre exterior, asemeni unei anvelope infasuratoare, ce infasoara planul, asemeni unei structurii multistrat compusa din spatii verticale si orizontale ce se intrepatrund.Intr-adevar, intentia initiala a fost aceea de a inlatura in intregime o anvelopa clar demarcata, ce era posibila prin vitrarea sau nu a intregului exterior.

Dezmembrarea frontierei dintre spatiul privat al vietii de familie si spatiul public al strazii, reprezinta o inversie radicala a valorilor,principiilor suburbiei traditionale. Marile panouri glisante din sticla ofera o proportie placuta exteriorului transparent, si formeaza perimetral un strat complet lucios in jurul curtii interioare astfel incat, se pot observa din diferite puncte din inima casei, diferite perspective spre strada si spre casele din cartier. Acestea reprezinta actualmente, o renegociere radicala a relatie dintre casa suburbiei si vecinii ei -> a monta draperii opace la ferestre a devenit un lucru redundant in noile, transparentele, suburbii ale viitorului. In acelasi timp, nucleul familiei complet deschis transparent (in antiteza cu conceptul traditional al nucleului familiei), activitatile interioare ale casei, si relatiile familiale primesc un rol nou, acela de exponate.

In final, s-a decis ca transparenta exteriorului trebuie potrivita conform unui concept ce inglobeaza atat soliditatea cat si conectarea casei cu pamantul (o imagine rurala ce continua sa isi exercite puterea ). Arhitectii au descris “suprafata aproape neagra, complet neteda” ca avand un efect senzual, asemeni unui bloc, unui volum de ardezie….care deasemenea face apel la ceva organic si foarte fin, asemeni imbracamintei unui animal. Arhitectii sugereaza ca fluiditatea ferestrelor fatadei, in comparatie cu modelele conventionale, permite o libertate totala in organizarea planului parterului. Dinspre strada casa apare ca avand 3 nivele, cu un acces clasic spre garaj, (o curte sapata in panta dealului pe care este amplasata casa). Usile lucioase conduc spre o zona aparent subterana, aflata dedesuptul zonei principale a casei, si care intr-un mod foarte gentil urca vertical pe o panta spre accesul principal al casei. Nivelul de sus este organizat in jurul unei curti, ce se deschide direct in gradina de dedesuptul unei pasarele ce se formeaza in urma organizarii nivelului superior, ce e dezvoltat deasemeni in jurul vidului central. Designul nivelului superior ofera o ordine complexa de plane de sticla transparenta si translucida, plane ce sunt pozitionate deliberat astfel inca sa se obtina o estompare a limitei dintre perceperea vizuala si sensul materialitatii. Prin constrast, zona de jos este caracterizata in mare parte de forma si materialitatea palpabila, ce doreste a sublinia identificarea cu pamantul.

Proiect : casa koechlin

Arhitecti: Herzog & de meuron

Amplasament Basel, Switzerland

 

 

Written by nstandard

august 6, 2008 la 1:00 am

2 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. greetings,
    My name is Xavier Rodriguez, I’m from Quito-Ecuador and I am studying architecture in the Universidad San Francisco the Quito. I’m very interested in the project of the Koechlin House, and I admire a lot the buildings of Herzog & de Meuron. That’s why I want to ask you for a favor, I need every information about the Koechlin House , because I need to do a homework for my university and I choose this house, please….
    Thanks for your time, I’ll be very thankfull if you can help me..

    Xavier Rodriguez

    octombrie 9, 2008 at 4:41 am

  2. hi,
    i’m Tania, I’m studying architecture in Curtin university in Perth . I’m doing a research in the project of the maison Koechlin, I need every information about this house especially the dimension of the house.whould you please help me
    Thanks

    kind regard
    tania

    Tania

    august 1, 2009 at 9:56 am


Lasă un Răspuns